avangardism

bântuiţi!
sunteţi liberi...
dar nu vă miraţi
că nu pătrundeţi prin poarta căpruie –

insomnie

umbre şi colţi pândesc pe o cusătură
braţe felinar mângâie aerul greu de vise

Ctrl+Alt+Del

Mă întreb...
Oare oamenii sunt dobitoci
din naştere,
oare nu toţi avem în program comanda
/ce ţie nu-ţi place altuia nu face/ ?

preţ

m-ai sărutat, Iudă...

vândută iubirii!

treizeci de clipe argintate

linişte

o dimineaţă cuminte la masă cu absenţa

rupe uneori tăcerea cu vocea ta

Unde sunt?

ultima întinerire

mi-a tăcut pe tâmplă ultimul gând

iernile m-au numărat una câte una

speranţa supremă

smaili feis

ieri

creionul îşi este stăpân

aleargă zănatic în cercuri concentrice

spre orizontul curbat al amintirilor

E gura ta, mami

astăzi

acuarele

aş vrea să-ţi desenez o mască nouă
strălucitoare şi intactă
fără încruntări sau riduri
dar am pierdut modelul

haos la mansardă

chicotesc drăceşte piticii
pe la colţuri.

tablou final

pictează-mi tăcerea
în pastelul şoaptelor asfinţite
scrumul nopţii va amuţi heruvimii
şi va arde în aripile amintirii
mâine
îţi voi înveli tăcerea
în baloane de săpun şi creionări vinovate
iar noaptea
ne va invăţa liniştea

vals

un-doi-trei un-doi-trei
stâlpii mei portocalii
îţi numără privirea
eu
iţele ce ne unesc săruturile
iar tu
secunda unui rămas bun
un-doi-trei un-doi-trei

gand 6

e greu..
e atat de usor sa traiesc povestile altora si sa bat din palme incantata la happy-ending-urile lor hollywoodiene.. si mi-e atat de greu sa traiesc propria poveste, asa cum vine ea, cu picaje sau urcusuri.. uneori mi-e sila de mine. dar apoi imi amintesc ca ei au un avantaj. dupa ce termina cu "facutul frumos" in fata camerelor, se duc acasa unde pot fi urati, ca toti ceilalti. adica redevin aceiasi oameni imperfecti ca si noi, ceilalti, astia mici de stau si le aplauda faptele bune. singura diferenta este ca ca acolo nu-i vede nimeni-daca nu sunt urmariti de paparazzi sau mai stiu eu ce lunatic. pe noi, in schimb, ne vad destui. ne vad prietenii, ne vede familia- eventual -, ne vede constiinta.

gand 5

bine ai venit! paseste cu grija printre cioburile de lume, sa nu iti tai talpile sperantelor...
stii ce? mai bine ramai in prag - acolo nu-i nici un pericol, dar inca se vede bine kitch-ul... poze colorate, tablouri pictate cu optimism, vitrina cu amintiri... da, stiu, bibelourile nu mai sunt la moda. dar nu ma tem de vechituri - singurul rau pe care pot sa ti-l faca este sa-ti pastreze timpul viu...

gand 4

ca de obicei, din timp in timp ajung sa ma intreb... ce se intampla cu lumea asta? cantarim greselile celorlalti in mod constant, le asezam in balanta egocentrismului si ajungem mereu la concluzia ca noi suntem cei buni si nedreptatiti... traim intr-o lume de martiri, se pare. mici Mesia care se lasa crucificati zi de zi pana ajung la saturatie si se intorc la atitudinea Vechiului Testament, impietresc tot ce misca-n tara asta raul ramul si se cred indreptatiti.

naivitate

drum de ţurţuri –

dintre capcane

mă întrebam

de ce ajung la mine

doar schilozii...

(celei care a fost)

gand 3

e o dimineata ciudata, cu lumina rece, o tenta de ceata si cafea dulce... bleah! drept urmare, o dimineata perfecta pentru a-mi lua catrafusele si a pleca intr-un colt mai insorit de internet...
and here i am! :)

27martie2007, 8.47 am

matchbox 20 - unwell

nici macar insomnia n-a reusit sa stoarca aceste cuvinte din mine, desi starile coincid...

**********************************************

keren ann - la ballade of lady and bird

un strigat invelit in glasuri de copil si sunete stinghere de chitara...

***************************************************

gand 2

da, ar trebui sa dorm. dar ma bantuie un saxofon; face slalom printre ganduri nefiresti si se asterne intr-o rana pe ridul cel mai de sus al fruntii.azi am aflat ca as fi pe locul 3 in cautarile google-ului, daca-i dai criteriu de cautare nuttyblogs, dar daca dai nutty nu prea... eu am gasit, totusi, ceva mai interesant decat ar fi "poezia vietii" pentru unii: "Porno Pete and the ‘nutty lesbian blogger’ at Pandagon". hmmm? suna interesant, nu-i asa? una peste alta, de ce as simti nevoia sa spun lumii ceva? oricum, acu citesti, acu uiti... si totusi simt aceasta nevoie. si voi spune, ca va place sau nu...:) noapte faina, lume nebuna!

14martie2007, 4.38am

ai venit prea târziu

mi-au crescut pe suflet

pene de gâscă.

alunecă pe ele

şi lacrimi

şi rugăminţi

şi tentative de amintiri...

gand 1

iar dimineata. iar dorinta nebuna de a ramane sub patura roz si pufoasa. iar lupta cu somnul atotputernic.

iar pleci in cautarea eu-lui... stii ca e pe undeva prin zvacnirea de afara, dar nu esti prea sigura ca o sa-l mai recunosti daca vei da nas in nas cu el.

degeaba.

încleştare

ascultă...
se cristalizează durerile
în fulgi de tăcere;
e iarnă absolută...

pentru inceput...

voi muta o parte din post-urile de pe vechiul blog aici. si apoi... new home sweet home :)