boală cronică

iubirea ta bonavă îmi clocoteşte
furia
iubirea ta săracă îmi supură
dispreţ
iubirea ta sucită e ura mea
viaţă

tinereţe târzie

mi-au îmbătrânit clipele
solzii lor uscaţi zgârie vântul
am rămas fără suflu şi zile
nu mai pot fugi de numele meu

vise cu genunchi zdreliţi

cu retina murdară de vise
priveam neghiob spre un viitor ce în surdină părea frumos
simplu
fără tine, chin, rău,

păpuşarul

păpuşa stă cuminte în vitrină
zâmbeşte şi tace
trecători o admiră, visează la ea
dar privirea aceea... moarte rotundă în sicrie de sticlă
sunt singură, salvează-mă!
sicriele plâng, dar ei privesc surd

poezie ratată

a plâns copilul cu stropi de inspiraţie
dar a secat izvorul
a rămas în urmă
un copac bătrân o coajă