o dimineaţă cuminte la masă cu absenţa
rupe uneori tăcerea cu vocea ta
Unde sunt?
pentru că... poezia poeziilor şi toate sunt poezie
mi-a tăcut pe tâmplă ultimul gând
iernile m-au numărat una câte una
speranţa supremă
ieri
creionul îşi este stăpân
aleargă zănatic în cercuri concentrice
spre orizontul curbat al amintirilor
E gura ta, mami
astăzi
aş vrea să-ţi desenez o mască nouă
strălucitoare şi intactă
fără încruntări sau riduri
dar am pierdut modelul