spune-mi

odată mi-a şoptit o umbră

că suntem balaurii zilelor mărunte

cu inimi de hârtie

prea albă ca să fie scrisă.

retorică

mă agaţă crengile ochilor
pădure sălbatică
zbateri de fluture gri
pe geamul dimineţii

gand 8

am fost un ghem infasurat intr-o doara de fata ce visa la zburator..
buclele mi s-au agatat pe rand in cuiele batute neglijent in inimile, talpile, ochii celor care au vrut fie sa se joace cu mine fie sa ma adune.

gand 7

nu vreau sa ma cunosti prin cuvinte. nu vreau sa-mi vezi povestea printre imaginile goale. nu vreau nici macar sa vrei sa stii...