Posts
mi-a tăcut pe tâmplă ultimul gând
iernile m-au numărat una câte una
speranţa supremă
un sanatoriu în colţul bătrân de minte
unde să pot muri
fără suspinul inutil al luminii
zâmbeşti vicleanule
nu crezi că viaţa tace zilnic
cu un strop mai mult
ascultă
pendula ce ne-a fentat
cu atâtea firicele de fericire
bate a pornire
m-am înălţat obositor
mi-e dor de înserarea pleoapelor
sărută-mă tristă iluzie
să-mi pot scrie prologul
No comments:
Post a Comment