linişte

o dimineaţă cuminte la masă cu absenţa

rupe uneori tăcerea cu vocea ta

Unde sunt?

poate ştie palma

cu tipar proaspăt de chip

sau clavicula stângă

sculptată în cadenţa respiraţiilor

ar vrea să fie amară cafeaua

dar îmi zâmbeşte gândul

închegat în cuburi de zahăr

răsare lavanda

pe drumul scris în călcâi

îşi toarnă caldura în ureche

amintirea unei dimineţi nu prea cuminţi