smaili feis

ieri

creionul îşi este stăpân

aleargă zănatic în cercuri concentrice

spre orizontul curbat al amintirilor

E gura ta, mami

astăzi

îţi voi fi stăpână

ne vom sorbi somnul din pleoape

printre înghiţituri grăbite de cafea

şi gând înserat

E gura ta cea care îmi va schiţa surâsul

mâine

îmi erai stăpân

cercurile galbene s-au strâns cătuşe

pe încheieturi de gânduri

curba s-a îndreptat pentru o clipă

şi totuşi

Era gura mea, iubite

(celui care m-a invatat sarutul)