gand 5

bine ai venit! paseste cu grija printre cioburile de lume, sa nu iti tai talpile sperantelor...
stii ce? mai bine ramai in prag - acolo nu-i nici un pericol, dar inca se vede bine kitch-ul... poze colorate, tablouri pictate cu optimism, vitrina cu amintiri... da, stiu, bibelourile nu mai sunt la moda. dar nu ma tem de vechituri - singurul rau pe care pot sa ti-l faca este sa-ti pastreze timpul viu...
pun pariu ca-ti plac peretii. sunt pictati de mana si stropiti cu putere... bine, recunosc... nu mi-am permis luxul de a-mi lua din cea adevarata. dar e destul de realista imitatia, nu gasesti? si draperiile portocalii - filtreaza atat de bine lumina insistenta! si-n plus, tin departe privirile indiscrete ce ar putea sa vada praful sau sa-mi fure trofeul... da, asta e adevarat. "alive and kicking", cum ar spune unii. e bunul meu cel mai de pret si povara cea mai grea, pentru ca e o inima indaratnica. are mereu nevoie de transfuzii de culoare ca altfel o ia razna. dar ma descurc... iar balonul de sapun in care am inchis-o o tine ocupata...
ce-as putea sa-ti mai arat?... ah, dar vad ca ai intrat pana la urma... ce cauti, un loc unde sa-ti atarni aripile? nu te-as sfatui. e foarte probabil sa le ratacesti prin tot haosul asta...
nu prea e ce te asteptai sa fie, odata ce privesti de aproape, nu-i asa? nu trebuie sa te ascunzi, stiu ca excelez in inselarea asteptarilor - am un dosar destul de gros cu diplome...
nu, nu te apropia de coltul ala, vei... eh, m-ai descoperit...
da, eu sunt iluzia care avorteaza zambete zilnic... bine-ai venit in coltul meu!... la revedere!...
(ti-am zis eu ca e util sa-ti pastrezi aripile la indemana; poti fugi mai repede...)