tablou final

pictează-mi tăcerea
în pastelul şoaptelor asfinţite
scrumul nopţii va amuţi heruvimii
şi va arde în aripile amintirii
mâine
îţi voi înveli tăcerea
în baloane de săpun şi creionări vinovate
iar noaptea
ne va invăţa liniştea

mi-ai spus odată să nu am aşteptări - cică te-ai pricepe de minune să le înşeli... totuşi, ai fost fidel singurei aşteptări pe care am avut-o: ai fost cel care mi-a întors blând capul într-o parte în timp ce plecam...

*and so it is
just like you said it should be
we'll both forget the breeze
... most of the time...

(celui care m-a învăţat să pierd)