gand 6

e greu..
e atat de usor sa traiesc povestile altora si sa bat din palme incantata la happy-ending-urile lor hollywoodiene.. si mi-e atat de greu sa traiesc propria poveste, asa cum vine ea, cu picaje sau urcusuri.. uneori mi-e sila de mine. dar apoi imi amintesc ca ei au un avantaj. dupa ce termina cu "facutul frumos" in fata camerelor, se duc acasa unde pot fi urati, ca toti ceilalti. adica redevin aceiasi oameni imperfecti ca si noi, ceilalti, astia mici de stau si le aplauda faptele bune. singura diferenta este ca ca acolo nu-i vede nimeni-daca nu sunt urmariti de paparazzi sau mai stiu eu ce lunatic. pe noi, in schimb, ne vad destui. ne vad prietenii, ne vede familia- eventual -, ne vede constiinta.

gand 5

bine ai venit! paseste cu grija printre cioburile de lume, sa nu iti tai talpile sperantelor...
stii ce? mai bine ramai in prag - acolo nu-i nici un pericol, dar inca se vede bine kitch-ul... poze colorate, tablouri pictate cu optimism, vitrina cu amintiri... da, stiu, bibelourile nu mai sunt la moda. dar nu ma tem de vechituri - singurul rau pe care pot sa ti-l faca este sa-ti pastreze timpul viu...

gand 4

ca de obicei, din timp in timp ajung sa ma intreb... ce se intampla cu lumea asta? cantarim greselile celorlalti in mod constant, le asezam in balanta egocentrismului si ajungem mereu la concluzia ca noi suntem cei buni si nedreptatiti... traim intr-o lume de martiri, se pare. mici Mesia care se lasa crucificati zi de zi pana ajung la saturatie si se intorc la atitudinea Vechiului Testament, impietresc tot ce misca-n tara asta raul ramul si se cred indreptatiti.