avangardism

bântuiţi!
sunteţi liberi...
dar nu vă miraţi
că nu pătrundeţi prin poarta căpruie –
tehnologia durerii
a inventat zidul
prin care nu trec
nici măcar fantomele...

insomnie

umbre şi colţi pândesc pe o cusătură
braţe felinar mângâie aerul greu de vise
arde retina în spirale de spumă
infuzie de strigăte în zvârcoliri nocturne

iar mă înghionteşte inima somnambulă printre gratii

mi-am devenit coşmar

Ctrl+Alt+Del

Mă întreb...
Oare oamenii sunt dobitoci
din naştere,
oare nu toţi avem în program comanda
/ce ţie nu-ţi place altuia nu face/ ?
Mă mint...
Suntem buni fără drept de apel,
suntem programaţi pe pozitiv...
Doar că apar acele bug-uri
imposibil de evitat chiar de către cel mai bun dintre Programatori,
mai intră câte un afurisit de virus în reţea
şi se duce de râpă toată munca...
Înţeleg...
Puterea exemplului nu va funcţiona.
Devirusaţii sunt prea ocupaţi
să-şi reinstaleze sistemul...

preţ

m-ai sărutat, Iudă...

vândută iubirii!

treizeci de clipe argintate

ţi-au căzut pe rând în pungă

şi ai râs –

jurai să nu-ţi pese;

ai dănţuit

pe mâinile ce implorau frânt.

dar ai plâns

în umbra zâmbetului renăscut –

preţul e căinţa.

te-am sărutat, Iudă...

(celui care m-a invatat minciuna)